Una dintre lucrările noastre discrete, de când am început să venim aici, acum aproape 13 ani, a fost să îmbrăcăm copiii.
Maicile, învățate de acasă să coase la mașină repede, repede, văzându-i cu niște hainuțe care aminteau de ceea ce fusese odată o rochie sau un tricou, s-au gândit cum să facă să reușească să dea câte un rând de haine celor mai mulți dintre ei.
De sub acul mașinii de cusut au ieșit multe rochițe, fustițe și bluze de-a lungul anilor. Apoi, au apărut și aici haine, și am început să cumpărăm. Avem mereu pregătite rezerve.
De multe ori, am descoperit că unii copii aveau doar un rând de haine și asta la propriu, nu metaforic.
Pavel și Evloghia sunt de-ai noştri. În ziua când au apărut în prag, ca două boabe de cafea, nu i-am recunoscut. A urmat ritualul: spălat cu săpun și apă caldă, tuns, îmbrăcat! S-au schimbat, cu adevărat, la față!
