Boala, lipsurile, suferința, moartea, neputința sau incapacitatea de a identifica resurse și căi de supraviețuire ori de împlinire a unui vis – realități care, în lumea noastră, țin adesea de viața de zi cu zi și de „normalul” ei – fac adesea subiectul veștilor sau articolelor pe care le citiți sau primiți din partea noastră.
De multe ori, în discuțiile cu unii dintre dumneavoastră, donatorii și prietenii noștri, primim întrebarea: „Dincolo de suferință, este și ceva frumos acolo?”
În mod paradoxal, în contrabalans cu tot răul, suferința sau nedreptatea pe care o simțim aici, într-un mix ciudat, la fiecare pas vedem lucruri frumoase și binecuvântări. Trăim într-o lume în care lumina, culorile, liniștea și armonia adesea se împletesc surprinzător cu modul în care oamenii de aici înțeleg sau văd viața.
Dar totuși, ce e frumos aici?
Oamenii – chipuri de femei, copiii sau tineri care ai spune că nu cunosc niciun rău sau nu pot fi atinși de lipsuri și durere la care se adaugă relațiile dintre ei. O rețea de sprijin, de apropiere, de suport se țese între ei. Faptul că aici la o înmormântare merge tot satul, că atunci când se naște un copil este primit cu dragoste, că nu e abandonat chiar dacă e orfan, că acesta este primit de vecine, mătuși sau femei în vârstă care mai pot crește și pe alții într-o normalitate fără încordare, ceartă sau frică.
Înțelegerea lor simplă, necomplicată a vieții și a credinței și faptul că în orice situație se pot bucura dansând, cântând.
Mai sunt și maassaii. Ei sunt aproape o altă categorie de oameni – cu legi proprii și înțelegeri diferite a vieții și universului, a soarelui și a lunii, a modului în care lumea își trăiește ritmul. Încă încercăm să înțelegem cum se raportează ei la animale și copiii, la femeile lor și la legilor lor ancestrale. Mereu surprinzători – prin reacții și port, prin forța pe care o degajă și independență.
Natura și bogăția pământului – flori și fructe exotice despre care am auzit doar în povești și cu care până acum nu ne-am întâlnit. Avocado și copaci falnici precum stejarii seculari din care atârnă fructe de mango, papaya și rodii, fructul pasiunii sau bananieri.
Acum 70 de ani, locul în care ne aflăm noi azi era unul sălbatic. Câteva familii de tineri greci și ciprioți au venit aici, mânați de greutăți și de dorința de a reuși. Au făcut aici primele ferme, au învățat oamenii să trăiască, au construit biserici și școli. Elefanții, leii, antilopele care atunci erau peste tot prin sat azi se găsesc în parcul național Ruaha, la două ore și jumătate de noi într-un spațiu care aduce aminte de începutul lumii. Doar liniște, armonie și respect față de ceea ce a făcut Dumnezeu. Dumnezeu Preabunul. Se simte discret prezența Lui în toate. În fapte, în oameni și tot ceea ce ne încojoară. Se înțelege aici că toate sunt în mâna Lui și El este cel ce a creat totul cu înțelepciune.
