Prima dată când am văzut noi ghemul acela care era ținut cu prețiozitate în mână de copii - și care devenea sursa larmei și bucuriei din uliță - ne-a cuprins o mirare soră cu perplexitatea.
Pentru noi, era mirare. Pentru ei, era desăvârşire și firesc. Împlinirea dorințelor într-un ghem din pungi de plastic legate cu măiestrie cu ață.
De asta, când au început băieții din parohia din Kipera să câștige meciurile din campionat unul câte unu, am spus că nu putem sta deoparte și trebuie să îi ajutăm. Să aibă și ei echipament și cele necesare.
Nu e prima dată când îi echipăm pentru campionat și când ne bucurăm alături de ei! Am avut surpriza că au vrut să își scrie pe tricouri că sunt ortodocși - aici nu e nici rușine, nici nu trebuie să dai explicații. E doar un firesc!
