La aproape două ore de mers cu maşina, pe un drum neasfaltat care şerpuieşte printre dealuri, se află satul Mapogoro.
Aici avem prietenii noştri massai, tribul despre care am mai scris și cărora le-am dăruit câte o vacă pentru fiecare familie ortodoxă şi, uneori, şi câte o capră la botezul copiilor.
Aceasta este averea lor, moneda de schimb.
În caz de urgență, spital, taxe şcolare, uniforme sau nevoie de rechizite pentru şcoală, dar şi porumb şi alimente, dacă ai animale vinzi un ied şi ai rezolvat ceva.
Ne-am bucurat să îi vedem la biserică în număr foarte mare.
Am sărbătorit împreună pe Sfinții Cosma şi Damian, hramul bisericii. Au urmat slujba Aghesmei şi Parastas, după care au primit cu bucurie mare câte o pungă cu orez, ulei şi zahăr. Elevii au primit în dar un ghiozdan cu caiete, pix, creion, biscuiți şi mult dorita acadea.
Ne-am bucurat împreună cu ei de slujbă, de daruri - și, tot cu bucurie au plecat spre casele lor, unde o să fie foc și miros de wali, adică pilaf de orez. Aşa vor şti şi vecinii că ortodocșii au avut sherehe, sărbatoare în biserica lor.
Am vrut să ne oprim pentru un moment în casa lui Zaytuni - Ekaterina la botez - fata noastră massaică care se ocupă cu curațenia în biserică și cântatul la strană, fată acum mamă a trei copii, foarte apropiată nouă.
A pregătit o gustare pentru noi, pentru a-i cinsti casa.
În drum spre casa ei, prin tufişuri şi mărăcini, am avut pană la o roată, pană care a durat mai mult de o oră şi jumătate până când a fost rezolvată. O încercare care ne-a adus cu picioarele pe pământ, într-o lume în care toate au un alt ritm.
