De mai mulți ani, cel puțin în România, luna martie a devenit luna pentru viață, luna în care auzim povești în care viața a biruit moartea, în care mame considerate eroine și-au dus lupta cu societatea, cu familia, câteodată chiar și cu „prietenii” sau cu ele însele, pentru a aduce pe lume un copil.
Luna în care aflăm poveștile unor copii eroi – copii care, în ciuda prognosticului dat de medici, nu au nici Sindrom Down, nici autism, sau a unora care, deși au probleme de sănătate, nu sunt mai puțin valoroși sau importanți în comparație cu cei ceilalți.
Luna martie este luna eroilor, a luptătorilor Pro Vita, a marșurilor pentru viață, a conștientizării. Nu s-o fi ales degeaba chiar luna aceasta! Acum vedem că este un început în toate: lumina câștigă teren în fiecare zi în fața întunericului, iar firul de iarbă iese de sub pământ precum copilul din pântecele mamei!
Povestea noastră de azi nu este din România, ci de acolo unde ne aflăm noi acum. Povestea noastră are și ea eroii săi! Deși suntem în al zecelea an de când ne aflăm aici, a trebuit să se nască al optulea copil în familia massailor Irina și Tankono ca să aflăm că, în satul Ipwasi, casa familiei Tito servește pe post de maternitate. Cum adică?!
Pleacă de acasă pentru a aduce pe lume pruncul. Iar pruncul e posibil să le schimbe și numele, dacă femeile sunt pentru prima dată mame. Căci aici, din momentul nașterii primului copil, mama poartă numele acestuia. Nimeni nu te mai știe pe tine după numele vechi, ci că tu devii Mama Angelina sau Mama Anastasia ori Mama Goudi. Poveștile lor spun că, odată devenite mame, sunt altcineva, au o altă identitate.
Coborând din cătunele lor de sub umbra pădurii, multe femei nu mai reușesc să ajungă la maternitatea din oraș, care se află la 40 de kilometri depărtare. Acestea se opresc la prima casă care e mai aproape de drumul principal, pe unde trece autobuzul. Exact! La casa familiei Tito din Ipwasi. Și acolo ajung să nască. Bat la ușă și, deja de când le văd cei ai casei, ies în întâmpinare – căci știu că a venit sorocul!
De mulți ani, mica lor casă de lut este maternitate, așa că ei pleacă pentru a face loc vieții.
În luna ianuarie, după ce am aflat unde a născut Irina al optulea prunc și am văzut mica așezare de lut, am decis să construim o nouă casă familiei Tito, care are și ea trei copii, și să facem o cameră alăturată destinată specială acestui scop: o cameră-maternitate.
În luna martie, am construit o casă pentru viață!
