Ibogu este un sat foarte frumos, aflat cam la 8 km distanță de Centrul misionar. Când spun că este un sat frumos nu înseamnă că oamenii au case mai frumoase sau mai bune, dimpotrivă casele sunt mai mici și ascunse printre stânci, porumb, cactuși uriași, copacii de acacia formând un peisaj care încântă ochiul și inima deopotrivă. Este un sat izolat. Nu se află la un drum principal și, mai mult decât atât, drumul îngust și șerpuit care urcă printre stânci chiar se încheie în satul lor. Apoi, dacă ești curajos, doar pe poteci poți continua să traversezi muntele.
Sâmbătă, 7 martie 2020, am vizitat parohia IBOGU unde am participat la Sfânta Liturghie și, la sfârșitul slujbei, după agapa frățească, am împărțit copiilor, pe lângă biscuiți și bomboane, caiete și creioane. Greu de imaginat că un copil din zilele noastre s-ar putea bucura că a primit un caiet nou și un creion cu care să scrie. Totuși, aici, în Tanzania copiii prețuiesc foarte mult un caiet, căci dacă părinții nu-și pot permite să li-l cumpere nu sunt primiți în clasă. Caiete, creioane, pixuri, radiere, rigle sunt câteva lucruri pe care încercăm să le cumpărăm înainte de a vizita o parohie, pentru a veni astfel în sprijinul copiilor, dar și al părinților.
Biserica din Ibogu a fost construită acum 2 ani și are hramul Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Lângă biserică a fost forată și o fântână.
Înainte de construirea bisericii, Sfânta Liturghie se slujea în aer liber. Între niște copaci, unde găseau un pic de umbră, oamenii aduceau o masă și apoi ședeau pe iarbă. Așa s-au desfășurat slujbele vreme de câțiva ani. Acum ei sunt bucuroși că și în satul lor mic a fost construită o biserică zidită.
Noi, maicile, îndrăgim acest sat și pentru faptul că din Ibogu și din satul învecinat – Magubike - sunt și cele două surori începătoare din obștea noastră: Maria și Tekla. Am putut astfel, cu această ocazie să le revedem casele și familiile.
