Când mașina s-a oprit a doua oară în pârâul învolburat, am crezut că singura soluție este să ne întoarcem. Însă, cu ultimele puteri și cu mari eforturi, șoferul nostru a reușit și de data aceasta să ne scoată la liman.
Încărcată cu orez, ulei, zahăr, 250 de gogoși, bomboane și rechizite, asemenea unei cămile pregătite pentru drumul prin deșert, mașina și-a reluat traseul.
Eram așteptați la Mkombe, să îl cinstim pe Sfântul Partenie și să facem pomenirea pentru Gabriel, un tată tânăr, a cărui familie și-a dorit mereu să îi împlinească toate rânduielile aici, unde nevoile sunt mai mari, iar oamenii mai lipsiți de sprijin.
Când am zărit din depărtare stâncile mari, proiectate în zare, am știut că ne apropiem. Părintele Ieronim și întreaga comunitate ne așteptau la biserică.
S-a slujit Sfânta Liturghie, s-a făcut parastasul, am împărțit daruri, am stat de vorbă cu oamenii și ne-am întors acasă. Vom reveni în curând cu uniforme pentru copiii din sat.
