Aici, oamenii nu sunt obişnuiți să le dea cineva ceva. Cine să le dea - că nimeni nu are mai mult ca ei?!
Dar, ca şi noi, se bucură să primească.
Deşi noi am experimentat de multe ori dragostea lor dăruitoare, când ne trimiteau ascunse într-o kanga curată câteva banane sau fructe de mango sau ne pomeneam în poarta centrului misionar cu vreo mamă care ne aducea un cocoş dintre cei pe care i-a luat anul trecut cu un dar primit de la noi la naşterea copilului, ei nu au aşteptări mari. Poate doar unii mai îndrăzneți.
Oamenii sunt mulțumitori şi mulțumiți. Trăiesc cu puținul lor.
Îndrăznesc mamele şi copiii mai mari să vină să ne ceară ajutor să meargă la spital.
Sfântul Nicolae, cel obişnuit să dăruiască fără măsură, a fost sărbătorit de creştinii din satele Mafruto şi Sasamambo. La final, după Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire, oamenii au primit o masă cu samaki, peştele lor uscat la soare, pe care mulți nu reușesc să îl pună pe masă nici măcar o dată pe an şi, de aceea, nici nu sunt obisnuiți cu el.
