Când am intrat pe drumul care duce spre școală, am auzit glasurile entuziasmate și ritmate ale copiilor, care strigau în cor: „Karibu, karibu, wageni wetu!” - Bine ați venit, oaspeții noștri!
208 elevi învață la Școala Primară din satul Mlambalasi. Bucuria întâlnirii a fost mare pentru ei, dar și pentru noi, deopotrivă.
Nici nu știu ce i-au bucurat mai mult: ghiozdanele cu rechizite și mult asteptații biscuiți? Acadelele sau mingile colorate care zburau de la unii la alții? Sau poate faptul că de mâine vor putea și ei să aibă o cană de cir la prânz, așa cum se obișnuiește să se dea copiilor şi în alte școli?
Până acum, în școala lor nu li s-a dat nicio gustare la prânz din cauza sărăciei. Nu a fost făină de porumb.
În zona aceasta nu crește porumbul. De aceea, am zis că aici este un loc bun ca, din darurile dummeavoastră, să aducem la această școală și 350 kilograme de faină de porumb, un sac de lapte praf și niște zahăr ca, începând de mâine, să primească fiecare elev o cană de uji, adică cir din faină de porumb. Chiar și cănițe de plastic le-am cumpărat, căci știm că unii dintre copii nu au nici acasă așa ceva.
Este pentru prima oară când megem la această școală, dar vom reveni. Avem biserică nou terminată cu hramul Sfintei Treimi, hram pe care l-am făcut în cortul de langâ uriaşul baobab din vecinătatea bisericii.
Lângă biserică se face o fântână. Se folosesc mașini speciale care forează la adâncime de peste 100 de metri, pentru a putea găsi apă curată și îndestulătoare.
Așteptăm ziua de mâine, când sperăm să fie gata!
